Usa din spatele afisului " Nu intra pentru ca vei muri"

Ooc: momentan e deschis rpg-ul, locul desfasurari? Pai, sa vedem se intelege de la sine cred, camera mea, o dimineata ploioasa in jurul orei "7:50" dimineata.

Bic: Fuma. In mo dincredibil fuma, sperand ca s eva plictisi atat de rau incat va uita. ISi musca buza inferioara, luand rujul rosu aprins pe dinti.
" Ploua si-atunci si ploua si-acum, diferente? Acum imi ploua cu durere" privi chiauna stropii diminetii, sperand sa adoarma cat de curand posibil. Spera sa se trezeasca si sa scrie iar, sa simta cum butoanele masini de scris o fac sa tremure si sa-si aminteasca, de frunze, de ploaie, de fum si de pian

Kaito intreba pe coridor de volumul de care inca nu reusise sa faca rost, dupa atatea ore.
Incepu sa injure in barba morocanos dupa ce inca o boboaca izbucni in ras cand il vazu si auzi.
Ofta batand in ultima usa de pe coridor, ignorand complet afisul.

"Oare ciar trebui sa infig pil ade unghii in gatul cuiva ca sa se prinda ca nu-i gluma?" Ofta si lasa paharul jos, luandu-si pila de unghii in mana. merse incet si deschise usa tragandu-l pe baiat in mana si imoblizandu-l punanadu-l pe jos si , i puse pila la gat
-Zi repede si cara-te!

Kaito privi usor surprins pila.
- Vezi sa o infigi pe langa trahee, alfei nu o sa o mai poti scoate.

-hai nu-ti forta norocul baietasi, apasa umpic pe beregata lui, lasand o zgarietura usor cam adanca
-E destul de ascutita, nu crezi? Acum zi ce mama dracului vrei

- Oricum n-ai fashe rau nimenui.
Spuse cu obisnuitul sau accent pronuntat.
- Oricum, ai un volum din "Fratii Jderi"?
Intreba in cele din urma.

-Atunci cum a ajuns tipu de-acolo asa? Facu un semn din cap aratand catre un colt in care era o poza cu un timp aproape mutilat
-E si-acum in spital si n-am folosit decat pila, oricum cred ca am, nu te misca! Il lasa liber aruncand pila pe masa si se intoarse catre bublioteca imensa

- Nu la easta ma refeream draguta.
Zise uitandu-se prin camera.
- Vroieam sa spun ca nici nu cred ca mi-ar observa cineva lipsa, deci daca doresti sa iti ascuti pila esti libera.

-Draguta nu imi pasa de viata ta sociala, ma intereseaza ca ai batut la usa si spune-i draguta cainelui tau sa cuiva din familia ta. VAzu romanul sus
-Daca vrei romanul ala da-mi un scaun, incearca sa vezi daca e stabil mai intai, ca nici nu stiu ce mai e intreg in debandada asta

Kaito se uita prin camera observand un scaun.
Dupa pozitia spatarului si sezutului sau isi dadu seama ca era perfect stabil dinainte de a il fi incercat apasand cu mana pe acesta.
Il ridica asezandu-l langa fata.

Se ridica pe scaun si-si tinu echilibrul. Ofta si lua romanul, insa odata cu el cazura si alte carti si ea sub ace carti
"MA-sa! "isi spuse si prinse cartile, vrand sa puna un picior jos

Kaito se intinse luang catile si ridicandu-se pe varfuri cu mana intinsa pana le puse la loc pe toate.
Privi o clipa trasaturile fetei studiindu-le pentru o fractiune de secunda. Mereu ii placuse sa memoreze oamenii.

-Mdah, merci beacupe, acum ia nenorocire asta si fa-ti de lucru! Se intoarse cu spatele, apropindu-se de geam. Se punse balansuarul toci si se lasa grea, cu capul pe spate, impingandu-se in picioare. Ofta lung si adanc, de parce ceva o apasa. Poate ca asa era, avand in vedere ca era un dezastru in camera, geamurile n u pareau inchise de foarte mult timp, iar sticlele de wisky curgeau din plin pe podea, pervarz pe unde se apuca. Scrumierele erau pline si masina de scriis era la picoaorele ei. Defapt singurul loc ordonat din casa era cel din jurul balansoarului

- Mersi.
Spuse luand volumul si inclinandu-si capul a multumire desi fata era deja cu spatele.
Observa atitudinea ei cazuta.
- Pari foarte afectata de civa.
Obsserva.

Isi lua ochelari de pe nas, lasandu-si mana pe langa manerul scaunului
-Asa si? Ridica iro nica o spranceana, muscandu-si buzele rosii, pana in ultimul strat al buzei

Kaito ii privi buzele rosii simtind dintr-o data obisnuita privire visatoare prinzand viata in ochii verzi, insa si-o reprima gandindu-se ca imaginea era mai degraba trista decat fascinanta.
Observa sangele mai rosu decat rujul curagnd pe buzele fetei.

Ochelarii ii cazura din mainile-i reci, inghetate. I ridica icnet palma privindu-si unghiile rosii, zambind ironic, zambind ca si cum ar fi insemnat ceva
'Mi-ai spus Elizabeth, is-acum ma numesc ELizabeth, mi-ai spus ca-s dependenta de rosu si acum sunt" isi las amana greoaie pe langa corp

Kaito o mai studie timp de cateva clipe cu capul usor inclinat intr-o parte, uitand de el si de lucrurile din jur: avea un subiect artistic si isi concentra toate gandurile asupra lui, incercand sa deduca esenta fetei.

Isi ridica un picior incordandu-l si se sprijini in maini, punandu-se in sezut. Isi pleca capul privind in gol, simtind cum parul ii cade pe fata, lipinduse. In camera era un gri predominant, iar singura lumina era de afara, intra odata cu vantul ce misca perdelele albe lungi, catre corpul obosit

Kaito continua sa o studieze cateva clipe formandu-si o imagine despre ea.
Ateriza inapoi in realitate cu un tresait usor.

Trecu incet pe langa masina de scris, cu inima batandu-i puternic. Se opri in fata unui malder de harti, pe care le azvarli. Trase scaunul micut si se aseza la el, deschizand o claviatura prafuita. OFta indelung si-atinse una din clape simtind tremuraturi in corp. Privi clapele, acum imprecnate cu ea si imbibate in rosul ei fizic

Kaito renunta.
- Inca nu m-ai omorat.
Observa.

-Stiu, insa ti-o doresti? Intreba, continuand sa se joace cu tonurile melodiei pe care o canta
"Bucura-te, Elizabeth canta"

Kaito pur si simplu reunta.
Nu ii placea sa fie trata ca o statuie, mai ales cand putea sa faca si alte lucruri.
"Sacrificile pentru arta sunt un lucru, dar cand sunt o cauza pierduta nu se mai poate." isi zise intorcandu-se cu spatele si iesind din camera, murmurand un "multumesc pentru carte".

Se opri cand pianul fu plin de sange.
'Van goh, si-a tatait urechia pentru arta, eu imi tai sufletul, ma intreb ce doare mai tare" Se simti vlaguita si se lasa grea, cazand pe jos, peste hartii si sticlele ce s-au spart.