Rosamunde ... [privat]

- Inseamna ca tu esti luna plina.
Zise dupa cateva momente de surpriza usoara datorate replicii ei.

-Si te aud cum urlii.
Rase usor, nevenindu-i sa creada de replica.
-Si eu care credeam ca te-am incuiat de data asta varcolacule.

Kaito zambi subtire.
- Urlu...
Zise oprindu-se in mijlocul replicii.
Se ridica, tragand-o de mana si pe Rosamunde pentru a o ajuta sa se ridice si ea.

-Nu-mi spune ca te apuca " urlatul" la luna.
Rnaji sarcastic.
-E cam intunecata luna la ora asta.

Kaito schita un zambet subtire.
- De fapt, daca tot am devenit o forma ciudata de arta, voiam sa iti cer sa imi mai arati niste lucrari de ale tale.

Rosamunde zambi fericita.
-Mai intai sa le gasesc pustiule.
Ii ciufuli iar poarul dupa care fugi la gramezile de lucrari, planse carti felurite si multe altele insirate pe covor.
Se aseza langa ele, scoatocind pana gasi o mana cu niste lucrari mai vechi in tus negru.

Kaito intinse mana luand lucrarile dintr-a fetei.
Urmari timp de cateva clipe sirul de imagini si forme de pe panza, zabovind cateva minute asupra fiecareia.
- Ai un stil mai absract totusi parca ar scoate esenta din realitate.
Zise cu un zambet mai larg.

-Ce compliment de maestru geniule, ranji Rosamunde.
-Ma bucur ca-ti plac.
Tacu.
-Sunt destul de vechi.

Kaito o privi cateva clipe.
- Hei artisto, esti doi in unu.
Observa.
- Creatoare si creatie.
Zise privind-o din cap pana in picioare admirand usor amuzat petele mari de vopsea rosie, ignorandu-le pe cele care ii acopereau lui fata, parul si hainele.

-Accentul pustiule.
Ranji superior si destul de reticent.
- L-ai uitat cu desavarsire, baietel.

Kaito zambi.
- Depinde si de dispozitie.
Inchise o clipa ochii.

Rosamunde se abtinu sa nu pufneasca si sa-l jigneasca pe Kaito.
Il privi doar cateva clipe asezandu-se fara s amai scoata un cuvant pe podea.
Iis rezema spatele de perete lingandu-si buzele din inertie.

Kaito o privi cu o expresie lipsita de mimica, repezindu-se insa sa afiseze obisnuitul zambet subtire.
Deschise gura pentru a spune ceva, tacand insa inainte de a fi articulat vreun sunet.

Rosamunde il privi.
-Sper ca ai invatat ceva pustiule varcolac.
Ranji obosita.

Kaito ranji imperceptibil abtinandu-si replica.
Se aseza pe podea la putina distanta de ea.
- Rosamunde, cati ani ai?
O intreba dupa cateva clipe.

- Mult.
Raspunse sec nemai putand sa-si abtina un ranjet sarcastic.

kaito rase scurt.
- Ma refer, esti mai matura decat mine ca comportament. Eu am 25.
Zise cu un zambet.

-Iar eu am 23.
Ofta.
-Este o diferenta chiar atat de mare?

Kaito zambi sters.
- Eram pur si simplu curios.
Zise dupa cateva clipe.

-Da.
Rosamunde avu o tentaiva sa-si lase capul pe umarul lui in speranta ca va adormi dar renunta la idee, reusind sa gaseasca un sambet sters.

Kaito o privi punandu-i o mana pe uamr cu o expresie schimbata.
- Pari obosita.
Zise pe o voce usor ingrijorata insa nu vizibil.

-Glumesti?
Ranji fals.
-Nu dorm niciodata.
Ofta.
Adauga dupa cateva secunde cu vocea putin schimbata.
- E prea obositor sa dormi.

Kaito isi stranse usor degetele pe umarul ei aplecandu-si putin capul pentru a o privi mai bine.
- Si atunci sa stai treaz cum este?
Ontreba incercand sa zambeasca, insa nu prea ii iesi.

Deschise gura sa raspunda dar nu reusi sa articuleze nimic.
Se opri inchizand gura.
Inghiti in sec la un moment dat, reusind sa scoata macar doua sunete.
-Revigorant.

Kaito o privi crucis o secunda schitand apoi un zambet sters.
- Dragut.
Zise alb pironindu-si privirea undeva langa genunchiul ei.